Antipaticii - Azi, Handsfreestii

Incep azi o mica antologie a tipologiilor de oameni care ma enerveaza - deh, de aici si atributul de anti-social pe care mi l-a atribuit cineva de curand (pentru ca sunt multi cei care nu-mi plac :D )

Cum spuneam si mai sus, azi am sa ma leg de handsfreesti, acei oameni care s-au nascut cu telefonul la ureche si considera ca cea mai folositoare inventie e micul gadget care le permite sa mearga cu mainile in buzunare si in acelasi timp sa dea senzatia ca abia au scapat de la spitalul de nebuni si au tot dreptul sa para ca vorbesc singuri. Chiar daca am sa par ca un mos neadaptat la tehnologia actuala, trebuie sa recunosc ca atunci cand am auzit prima astfel de persoana, am crezut ca are vreo problema si ma pregateam sa-l compatimesc. Cand colo, era doar doar un afacerist wannabe care programa un gratar cu amicii.

Tot in aceeasi categorie sunt si cei care nu-si permit / n-au nevoie de micul instrument care se baga adanc si atarna ca o banana din urechea bleaga. Acestia opteaza pentru a folosi castile care vin in dotarea telefonului pentru a suplini lipsa conexiunii bluetooth. Partea si mai proasta cu acestia e ca atunci cand folosesti castile, nu prea te mai auzi nici pe tine si deci ai tendinta de a vorbi mai TAREEE, ceea ce nu e foarte placut pentru cei din jur. Zilele trecute chiar am trecut pe langa un asemenea specimen si pentru o vreme, chiar credeam ca vorbeste cu mine. Era seara, eram pe la metrou si am crezut initial ca imi cere indicatii. Dupa ce ma fac atent si ma intorc catre el pentru a fi serviabil, mai-mai sa deschid gura sa-l ajut, era tot eu sa cad de prost pentru ca paream ca vreau sa intru in discutii cu el; el care nu avea alta treaba decat sa vrajeasca cu vreo pitipoanca.

Poate sunt eu prea exagerat (sau sunt sechelele care mi-au ramas dupa vreo 8 luni de customer care) insa intotdeauna am crezut ca un apel telefonic e doar un mod de a afla o informatie nu de a flecari fara limite. Dar minute sa fie, ca limbuti or sa se gaseasca