Aici ne-am intalnit si cu "fratii" nostri din Senegal, pe care va recomand sa scapati cat mai repede daca dati ochii cu ei, deoarece pot fi putin intimidatori si se agata de toti turistii pentru a le da cate o bratara si a le cere bani (multi bani). Ne intalnisem cu ei (altii, fireste) si anul trecut in Milano, dar cei de la Sacre Coeur stateau grupati cate 6-7 si deveneau putin recalcitranti daca nu erau ascultati. :( Dupa ce am scapat de ei, putin cu picioarele tremurande, am vizitat biserica si imprejurimile. Desi nu m-au dat pe spate, merita sa urcati doar si pentru privelistea minunata si daca aveti noroc ca noi, pentru harpistul care incanta turistii cu cantecele tipic frantuzesti.
Ne-am oprit apoi la poalele dealului ce duce catre biserica si am savurat o cafe au lait admirand frumoasa constructie si sarmanii turisti care erau abordati continuu de "fratii nostri din Senegal". :) Dupa, am luat-o spre metrou pe o straduta plina de magazine de suveniruri de unde am cumparat diverse prostioare pentru noi si prieteni.
Dupa putina reculegere, merge putin shopping. Cel putin asa vroiam noi. Asa ca ne-am indreptat spre Galeriile Lafayette si Printemps, locul unde se aduna toate marcile de renume. Si pentru ca noua nu prea ne dau banii afara din casa, ne-am multumit doar cu admiratul :). Am avut si ce, mai ales galeriile Lafayette putand concura la frumusete cu oricare alt punct de reper al Parisului. Dupa primele cateva standuri ne-am dat seama ca nu vom cumpara nimic de aici, dar tot trebuia sa urcam pana sus pentru a ne bucura de privelistea de pe terasa magazinului.
Dupa ce Roz a colindat si niste magazine mai normale la pret si chiar s-a innoit cu cate ceva de la H&M, am simtit ca picioarele noastre intra in greva. Insa nu am vrut sa ne oprim, asa ca am pornit-o spre noua destinatie: Centrul Georges Pompidou, locul care pe mine personal m-a impresionat cel mai tare (da, stiu e putin socant). Mi-a placut diversitatea de pe esplanada din fata muzeului. Oameni foarte diferiti se uneau si improvizau muzica sau teatru. Mi-a placut ca era un corp al cladirii destinat exclusiv lui Constantin Brancusi (desi nu pomeneau nicaieri de Romania, noi tot ne-am simtiti mandri de originea noastra). Si nu in ultimul rand mi-a placut cladirea in sine. Atat la exterior (combinatia de sticla, aluminiu, plastic si lemn - foarte ciudata si totodata interesanta) cat si la interior la etajul cu arta abstracta (desi nu pot spune ca toate mi se pareau opere de arta sau le intelegeam). Trebuie vizitat neaparat daca ajungeti acolo. N-o sa va para rau.
Si pentru ca nu trebuie sa se termine o zi fara sa mergem la Tour Eiffel si pentru ca nu urcasem pana sus in serile anterioare, ei bine trebuia sa facem si asta. Asa ca dupa 30 de minute de odihna la hotel, am luat-o la drum din nou. Si nu am regretat absolut deloc. Privelistea e superba si ni s-a spus ca seara merita mai mult decat urcatul ziua asa ca asa am facut si noi. Mi-a placut cat de viu este orasul chiar si seara tarziu si cat e de luminos (se pare insa ca nu sunt si ecologisti francezii :P ). Si tototdata mi-a placut ca la ultimul etaj erau indicatii catre toate marile orase ale lumii. Astfel am aflat ca pana la Bucuresti erau 1879 km :) dar ne-a si amintit ca mai avem doar o zi pana o sa trebuiasca sa ne intoarcem acolo :(
2 comentarii:
Parisul, orasul indragostitilor este frumos si ziua si noaptea. Eu l-am vizitat si la sfarsitul anului 2004, artificile vazute atunci in noaptea de revelion pe Bulevardul Champs-Élysées, bucuria oamenilor veniti din lumea larga, sa sarbatoreasca acea zi nu o pot uita. Toti ne imbratisam si cioneam sampania fara sa ne cunoastem. Frumos!
http://pensionara.blogspot.com/
Intr-adevar foarte frumos si chiar daca atunci cand am fost noi, nu era o ocazie speciala, la fel de multi oameni erau adunati in fata Tourului si ciocneau pahare. Se pare ca acolo oamenii stiu sa se bucure altfel de fiecare zi...
Trimiteți un comentariu