Dupa un somn care mi s-a parut mai mult decat scurt si o dimineata inceputa frantuzeste la o terasa cu cafea si croissante, am pus la cale planul pentru cea de-a doua zi (Tip: Bacsisul e deja inclus in nota de plata deci nu faceti aceeasi greseala ca si noi si mai lasati si un ciubuc decat daca v-a dat pe spate serviciul si/sau produsele).
Prima oprire si cea mai consistenta, trebuia sa fie la Louvre. Dupa ce ne-am invartit la metrou pana am ametit ca sa gasim iesirea care trebuie (nu ca am fi noi grei de cap, dar pur si simplu te simti ca un soricel intr-un labirint la metroul parizian, mai ales daca urmezi indicatoarele si vrei sa iesi la o gura anume) am ajuns la intrarea in muzeu din subteran (cea de sub piramida). Pentru ca a, vrut sa evitam coada de la case (si pentru ca suntem mai comozi) ne-am procurat biletele de la un automat. Sfat: daca sunteti tineri sub 26 de ani aveti intrari gratuite la aproape toate monumentele (probabil si la Louvre dar cum spuneam noi ne-am luat bilete de la automat, care n-avea cum sa verifice varsta noastra) - noroc cu intrarea in UE.
Trebuie sa recunosc ca pe mine nu ma atragea asa tare Monalisa (mi se pare un pic prea umflat renumele ei) si dintre toate expozitiile, in mod special, vroiam sa vad arta egipteana si cea islamica. Mi se pareau ca vor fi diferite de orice altceva vazusem pana atunci si nu ma inselasem deloc.
Apoi, in sectiunea de statui, am trecut si pe langa Venus din Milo si pentru ca toata lumea se poza cu ea si la TV vazusem intotdeauna fata, eu m-am oprit si i-am pozat posteriorul. Macar asa sunt sigur ca am observat-o din toate partile :D
Nu puteam insa sa nu trecem si pe la picturile celebre. Pe Mona Lisa o poti gasi doar ghidandu-te dupa fluxul de oameni. Era de departe cea mai cautata/admirata/fotografiata... opera de arta din muzeu. Probabil si din acest motiv era cea mai bine incastrata (restul capodoperilor fiind descoperite si te puteai apropia atat de mult incat puteai sa le si atingi desi nu e recomandat).
Ce mi-a placut foarte mult la acest muzeu si de altfel in toate celelalte edificii, a fost libertatea care ti se ofera; mult mai putine restrictii sau incastrari decat la muzeele de la noi, care nu detin nici de departe comori ca cele de la Louvre. Am vazut oameni veniti cu sevalete care erau lasati sa se inspire si sa reproduca opere celebre si zone in care erai invitat sa vii cat mai aproape ca sa simti cu adevarat capodoperele.
Dupa ce ne-am terminat picioarele umbland pe la sectorul de arta islamica si pe la apartamentele lui Napoleon, am iesit la suprafata si am savurat pranzul pregatit cu grija de acasa (niste sandvisuri si cateva croissante) chiar langa piramida de sticla :).
Dupa un mic ragaz de odihna langa fantanile arteziene, ne-am hotarat sa facem o plimbare cu Batobus-ul pe Sena. Un bilet (redus pentru noi) ne-a costat 9 Euro si ne-a permis sa facem cate opriri am vrut, deviza lor fiind Hop In - Hop Out. Cursa in sistem circuit, opreste in 8 statii - monumentele cele mai importante la care poti avea acces de pe rau - iar un ghid foarte amabil face poze turistilor si le ofera informatii in cel putin 3 limbi straine despre punctele de reper pe langa care treceam.
Noi ne-am oprit la Orsay. Desi eram trist ca m-a lasat bateria la aparatul foto, m-am linistit in prima faza pentru ca am intrat gratis (Euro 26) si apoi am constatat ca oricum nu aveam voie sa facem poze, asa ca nu pierdusem nimic. Aici, neaparat e de vazut colectia de tablouri ale lui Van Gogh, Monet, Henri de Toulouse-Lautrec etc, dar si impunatorul ceas din interior.
Dupa Musée d'Orsay, ne-am mai relaxat ceva timp pe Sena cu Batobusul, dupa care am plecat spre hotel pentru a pregati cina romantica sub Tour. Am fost la un supermaket de langa noi si ne-am luat o sticla de vin (frantuzesc, bineinteles), o terina de foie gras, niste tipuri de branza si ca desert niste capsuni. Apoi pentru ca nu ne gandisem de acasa la asta, am luat de pe patul din camera de hotel o patura pe care am ingramadit-o in rucsac (ca sa nu ne vada cei de la receptie :P ) si Tour Eiffel a fost ultima destinatie a serii. Niste italieni foarte amabili ne-au ajutat cu un tirbuson, iar seara a zburat pe nesimtite in timp ce ne bucuram de picnicul frantuzesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu