Paris - ziua 1

Trezirea: ora 4 dimineata - am vrut sa fim siguri ca avem timp sa definitivam totul si pentru ca, dupa cum spuneam aici, Blue Air ne-a anuntat ca check-in-ul incep cu 3 ore inainte de zbor. Wrong! Daca aveti un zbor cu aceasta companie nu are rost sa va prezentati mai devreme cu 2 ore inainte de zbor. Pur si simplu nu deschid ei casele, desi la telefon, cu o seara inainte, au accentuat sa venim devreme. In fine...

Dupa un zbor fara peripetii (cum e cel mai bine) in care ne-am distrat pe seama norilor, care pareau cam gri :D am aterizat pe micul aeroport din Beauvais. Practic am observat aeroportul abia cand am pus rotile pe pamant, pana in momentul respectiv nu am vazut decat campuri cultivate :).

Avand norocul ca bagajul nostru de cala a fost primul care a aparut pe banda rulanta :D, ne-am indreptat catre iesire si am prins astfel loc in primul autocar catre Paris (autocar pentru ca aeroportul se afla la cam 75 km de Paris). O cursa costa 14 Euro, cam mult parerea mea - deh monopolul, dar te scuteste de a cauta alte variante (tren sau masina de inchiriat).

Dupa mai mult de o ora de mers pe niste autostrazi ca in palma, am prins la intrarea in metropola, o zona cu trafic mai incarcat. Fiind invatat cu felul in care se deplaseaza masinile in Bucuresti, am avut in acel moment primul moment de revelatie. Cat de respectuosi sunt soferii (eu am observat cateva momente in care ne puteam "baga" sa depasim alte masini si totusi soferul nostru, ca de altfel nici ceilalti, n-a facut-o) si cat de in liniste (adica nimeni nu clanxona) circulau cu totii si isi asteptau randul. Oamenii astia au invatat ca un condus agresiv nu duce decat la cresterea stressului si la scurtarea vietii.

Intr-un final am ajuns si la destinatie, adica Porte Maillot unde ne-am invartit putin pana am reusit sa gasim o statie de metrou :) dar asta doar pentru ca ne-am luat dupa altii care pareau mai priceputi. Cu metroul (de departe, cel mai comod si mai rapid mijloc de transport) am ajuns la Place de Clichy statia de langa Hotel de Cabourg, casa noastra pentru urmatoarele 3 nopti. Cazarea a fost mai mult decat aveam noi nevoie, mai ales ca doar noaptea pentru un dus si odihna reveneam in camera. Desi era un hotel de 2 stele, am beneficiat de baie cu dus, televizor (care intre cele 10 posturi pe care le receptiona, se numara si ProTv International :) ), seif si un mic balconas.

Vedere de la balcon

Dupa ce am despachetat si ne-am indreptat un pic spatele amortit de drum, am pornit la drum. Prima destinatie: Champs Elysees - Arcul de Triumf. Dupa vreo cateva ture si cateva poze, am luat-o la pas pe cel mai celebru bulevard din Paris. Aceeasi atmosfera relaxata. Desi era joi, putin dupa pranz, n-aveai unde arunca un ac. Parca nimeni nu lucreaza sa merge la scoala in orasul acesta. Toate terasele erau pline (probabil umplute mai mult de turisti) iar stadurile cu suveniruri te asteptau peste tot (Sfat: nu va aruncati dupa primul stand de suveniruri. Cel mai bun loc pentru asa ceva, este drumul care duce de la metrou inspre Sacre Coeur, multe pravalii si unele ofera chiar si discounturi).

Dupa o ocheada prin cateva magazine de pe bulevard (printre care un imens Sephora si un Virgin Store) picioarele ne-un indreptat catre Grand Palais si fratele sau mai mic Petit Palais (care nu era foarte mic nici el) si mai departe catre podul Alexandre III de pe Sena. Impunator prin marimea sa si prin statuile aurite de la fiecare capat, acest pod da catre Hotelul Invalizilor, pe care din pacate, n-am mai apucat sa-l vizitam deoarece era deja ora 6, ora inchiderii.

Pentru ca stiam ca la Tour Eiffel lumea se aduna la orice ora si pentru ca fiind atat de mare nici nu mai aveam nevoie de harta ca sa ajungem la el, am pornit pe stradute micute, inguste si foarte pitoresti spre simbolul Frantei. Intai am ajuns la Scoala Militara, dar cum fusesem deja sedusi de imaginea turnului, am luat-o mai departe pe Campul lui Marte (petecile de verdeata dintre Scoala Militara si Tour Eiffel) pentru a (ne) poza (cu) faimosul edificiu. Aici am observat ceva foarte interesant. Foarte multa lume statea pe iarba (nu mai vorbesc ca nu era niciun indicator cu "Nu calcati iarba" ca la noi si cu toate astea iarba era de un verde crud) servea un pahar de vin (desi in cazul asta erau pancarte cu a nu se consuma alcool), lua cina sau pur si simplu (ca si in cazul nostru in aceasta seara) se odihnea. Privelistea facea ca toata oboseala acumulata sa se stearga instantaneu si hipnotiza pe oricine indraznea sa priveasca turnul, care deja incepuse sa lumineze.

Noi insa a trebuit sa ne retragem. Daca oboseala ne mai trexuse, frigul insa nu ne dadea pace. Insa am promis ca vom reveni a doua seara, dar de data asta pregatiti sa fim in acelasi ton cu restul picnicarilor :).

Dar despre asta, in relatarea celei de-a doua zile, in postul de maine. Au revoir! :D